Zi de zi rezolvam situatii. Deblocam procese, demaram proiecte, identificam cai noi de abordare. Suntem provocati din toate punctele de vedere.

Si nu, nu ma delimitez deloc de exprimarea generala ci mi-o asum in totalitate. Da, in fiecare zi rezolv cate o situatie, cel putin. Deblochez anumite procese mai mici sau mai mari, incep anumite proiecte gandite cu mult timp inainte, identific noi cai de abordare si fac acest lucru atat pe plan profesional cat si pe plan personal.

M-am surprins la un moment dat ca am capatat de-a lungul acestui drum provocator, anumite automatisme in vorbire care, in momentele de vulnerabilitate, imi influentau decisiv increderea in mine, mai cu seama ca erau repetate cu o regularitate ingrijoratoare.

Asa mi-am dat seama ca buturuga mica intr-adevar rastoarna carul mare de insecuritati.

Cum?

Prin cateva automatisme nou create, dar care mi-au adus niste rezultate impresionante. Impartasesc cu tine astazi una dintre ele cu promisiunea ca vor urma si altele pentru ca, nu-i asa, provocari multe, descurajari pe masura uneori, doar suntem oameni!

Intr-o vreme, de fiecare data cand vorbeam la telefon cu cineva ori ajungeam intr-un loc cu o mica intarziere sau chiar la piata, cand il rugam pe vanzator sa adauge doi pumni de cirese in plus in punga, inainte de a spune exact ce imi doresc, adaugam “imi cer scuze!” sau “imi pare rau!”.

Asa se face ca zilnic imi ceream scuze pentru tot felul de lucruri. Cumva creierul meu citea scuza respectiva drept o eroare pe care o fac. Si uite-asa, in timp, ajunsesem ca cred ca fac tot felul de lucruri nepotrivite cand de fapt realitatea era complet diferita.

Asa ca astazi, am trecut de la “imi cer scuze pentru intarziere, imi pare rau!” la “multumesc ca m-ai asteptat!”.

Desigur ca am depasit si “imi cer scuze ca va deranjez, imi mai puneti un kilogram in plus?” si am trecut la “grozav, arata excelent. Haideti sa mai punem inca un kilogram!”.

Conversatiile telefonice au migrat de la “vai, scuza-ma ca te deranjez, nu mi-am dat seama ca este asa tarziu” la “te tin 5 minute, poti vorbi acum?”.

Nu am realizat atunci ce beneficii majore imi poate aduce aceasta schimbare mica. Acum insa, dupa mult timp de la schimbarea de perspectiva, pot sa spun cu cea mai mare convingere ca schimbarile mari pe care le-am realizat au stat exclusiv in introducerea de obiceiuri mici si noi.

Ceea ce va doresc si voua. Succes!

P.S. Data viitoare iti voi impartasi inca un automatism de care chiar nu imi dadeam seama, dar odata corectat a produs minuni pe termen lung.