Ti s-a intamplat vreodata sa ai o stare foarte buna, sa tii un discurs in fata cuiva cu o energie mai joasa decat a ta si la finalul discursului sa realizezi ca interlocutorul nu a inteles exact ceea ce i-ai prezentat tu pentru ca nu v-ati adaptat reciproc starii pe care ati avut-o? Acest lucru se intampla pentru ca un discurs este considerat de foarte multe ori un monolog. Nimic mai fals. Un discurs este, dincolo de continutul sau, un schimb de energie intre vorbitor si public. Iar cand publicul are o anumita energie, versatilitatea ta este cea care te ajuta sa te adaptezi schimbului de energie de care am mentionat anterior.
Ce inseamna versatilitate intr-un discurs? In mare parte inseamna sa iti adaptezi tonul, modul de a prezenta, modul in care rostesti starii pe care o are audienta. In egala masura inseamna sa egalizezi cumva starea ta cu cea pe care ti-o transmite publicul, in asa fel incat discursul tau sa isi atinga scopul.
Aceasta versatilitate nu inseamna o trecere artificiala de la o stare la cealalta ci o adaptare fireasca a starii tale cu atmosfera noua cu care se confrunta. Doar atunci, cand vei fi pe aceeasi lungime de unda cu cei care te asculta, poti apela la mecanismele de persuasiune sau motivare specifice unui discurs.
